Pădurea de castani comestibili din Tismana Gorjului, cea mai mare rezervație din țară

Potrivit Gorjeanului, orașul Tismana este așezat în coasta muntelui Oslea, la contactul dintre munți și dealurile subcarpatice, având condiții climatice cu influențe mediteraneene care îi dau caracterul unei veritabile stațiuni. Localitatea este una dintre cele mai vechi așezări din județul Gorj, fiind menționată în documente din secolul XV ca târg și ca reședință a „Bănișorilor de Tismana”. Tot potrivit relatărilor populare, originea Mănăstirii Tismana este o bisericuță din lemn de tisă, de la care derivă denumirea mănăstirii și a localității; călătorul Paul din Alep descria în 1657 mănăstirea ca fiind așezată „ca o poliță prinsă în coasta muntelui”.

În apropiere, la Topești, se află cea mai mare rezervație de castani comestibili din țară, care se întinde pe o suprafață de peste 60 hectare. Gorjeanul prezintă trei ipoteze despre prezența castanului în zona Topești – Tismana: prima, susținută de A. Ionescu, o consideră o continuare din era terțiară; a doua presupune plantarea de către coloniștii romani; a treia, susținută de I. Conea, atribuie aducerea și plantarea călugărilor veniți din sudul Dunării pentru întemeierea mănăstirii Tismana. De acolo, castanul s-ar fi răspândit în toate direcțiile, dar a rezistat doar pe „picioarele de munte” formate din roci calcaroase, favorizat de climatul submediteranean.

În aceste perimetre, temperaturile medii anuale sunt mai ridicate cu 2-3 grade C decât în zonele depresionare, iar în ianuarie, luna cea mai rece, 80% dintre valorile temperaturilor medii zilnice sunt pozitive. Alături de castan, aici cresc alunul turcesc, scrumpia, iedera și liliacul sălbatic, care formează păduri precum cea de la Ponoare, de peste 20 hectare.

La jumătatea lui Gustar, la Mănăstirea Tismana are loc hramul Adormirea Maicii Domnului, o manifestare religioasă de înaltă ținută, când mănăstirea și schitul Cioclovina devin neîncăpătoare pentru credincioșii dornici să asculte Cuvântul Domnului.

Mănăstirea Tismana, cea mai veche din Țara Românească și cea mai vestită din Oltenia de Nord, a fost întemeiată, conform documentelor, în perioada 1375-1378, în timpul domniei lui Vladislav Voicu și a lui Radu 1, sub supravegherea călugărului greco-sârb Nicodin. Domnitorii i-au acordat privilegii, întinse domenii, sate, pescării la Dunăre și venituri directe din casele domnești. Mănăstirea a fost de mai multe ori prădată și arsă, ceea ce a generat refaceri și transformări succesive; în secolele 17-18 a servit ca cetate de apărare și a funcționat ca centru de cultură, cu o școală de caligrafie.

Din punct de vedere turistic, zona Tismana dispune de un uriaș potențial, valorificat conform standardelor comunitare. Se pot organiza excursii sau ascensiuni spre creasta Vâlcanului, spre culoarul Jiu-Cerna, spre Jiul de Vest ori spre Valea Cernei și a Motrului. Amatorii de speologie pot explora peșterile Gura Plaiului și Cioaca cu Brebenei, precum și peșterile din perimetrul Motru Sec, aflate în zona platformei de eroziune carstică Gornovița. Perimetrul Tismana este foarte prielnic agroturismului, pentru că poluarea este aproape inexistentă, iar datinile și obiceiurile populare s-au păstrat aproape intacte. Noile amenajări turistice permit dezvoltarea viitoare a Tismanei în conformitate cu standardele actuale de practicare a turismului.