Elvira Godeanu, o prezență memorabilă a scenei românești

Un articol publicat de Gazeta de Sud, semnat de Dan Mihai Bârliba, evocă viața și cariera actriței Elvira Godeanu (1904-1991), una dintre figurile marcante ale teatrului românesc. Textul reia un pasaj din cartea scriitorului Ion Cepoi, „Elvira Godeanu – o poveste de pe Jiul de Sus”, și un articol al dramaturgului Alexandru Kirițescu, apărut în 1946 în revista Rampa.

Născută la 13 mai 1904 la București, Elvira a fost fiica Josefinei Visner din Târgu Jiu și a lui Constantin Godeanu din Capitală. Tatăl a părăsit-o chiar în prima zi de la naștere, deoarece își dorea un băiat. Într-un interviu, artista a descris acele momente: „Disperată, mama a încercat să se spânzure în podul casei, dar bunicul meu a urmărit-o și a smuls-o în ultima clipă din ștreang.” După întoarcerea la Târgu Jiu, a urmat între 1911 și 1915 Școala Primară de Fete nr. 1, apoi un pension condus de o doamnă doctor în litere al Universității Sorbona, cunoscătoare a mai multor limbi străine.

În 1921, Elvira Godeanu s-a înscris la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică, secția Teatru, la clasa lui Constantin Nottara. A debutat la 21 de ani în piesa „Fracul” de Gabor Dregely, în compania condusă de Tantzi Cutava-Mișu Fotino. Printre rolurile sale de teatru se numără piese precum „Măiastra fără inimă”, „Femeia și paiața”, „Gaițele”, „Elisabeta, Regina Angliei”, „Troilus și Cressida”, „O noapte furtunoasă”, „O scrisoare pierdută”, „Vizita bătrânei doamne”, „Apus de soare”, „Moartea unui artist”. A jucat alături de Aura Buzescu, Cella Dima, Marioara Voiculescu, Sonia Cluceru, Aglae Metaxa, Silvia Dumitrescu-Timică, Nicolae Brancomir, Ion Manu și alții. În film, a apărut în „Maiorul Mura” (1928), „Povara” (1928), „Ciuleandra” (1930) și „O scrisoare pierdută” (1953).

Pe 31 mai 1954, artista s-a căsătorit cu Emil Prager, renumit inginer constructor. Într-un interviu din 1990, difuzat în 2002 în emisiunea TVR „Mari actori ai micului ecran”, ea a vorbit despre o presupusă idilă cu liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, calificând-o drept „o calomnie” construită de Ana Pauker. „Eu pe Gheorghe Gheorghiu-Dej nu l-am văzut niciodată în viața mea în carne și oase”, a afirmat artista.

În 1971, în revista Contemporanul, Elvira Godeanu declara că, de-a lungul întregii activități, a interpretat peste 85 de roluri de teatru și 4 roluri în filme, iar rolul preferat este Coana Joițica din „O scrisoare pierdută”. A fost distinsă în 1952 cu Ordinul Muncii, clasa a II-a, „pentru munca depusă cu ocazia Centenarului Caragiale”, iar în 1967 cu Ordinul Meritul Cultural, clasa a II-a.

Memoria artistei este păstrată la Târgu Jiu: în 1993 a fost înființat Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu”, în 2002 Fundația „Elvira Godeanu” (condusă de nepotul artistei, Armand Calotă), iar anual are loc Festivalul Național de Teatru „Zilele Elvira Godeanu”. În mai 2013, pe Aleea Celebrităților a fost dezvelită o Stea închinată Elvirei Godeanu. Actrița a decedat pe 3 septembrie 1991 la București, fiind inițial înmormântată la Cimitirul Bellu; în 2015, rămășițele sale au fost reînhumate în Cimitirul Catolic din Târgu Jiu.